Poate acupunctura să ofere rezultate clinice? Da, în acupunctură se obțin rezultate mai bune decât un simplu placebo. Rezultatele cele mai bune apar la afecțiunile însoțite de durere, dar nu numai. Numărul afecțiunilor care pot fi tratate prin acupunctură este de ordinul zecilor iar lista completă o puteți găsi aici.
Diagnosticul se dă în funcție de mai multe criterii din etiologia orientală printre care: implicarea pacientului, priceperea terapeutului, stadiul de evoluție al afecțiunii. Astfel, numeroasele aplicații clinice confirmate ale acupuncturii, siguranța procedurilor sale, precum și excelenta sa rentabilitate, stimulează integrarea acupuncturii în asistența medicală primară în întreaga lume.
Comunitatea științifică internațională a studiat aplicațiile clinice ale acupuncturii timp de mulți ani. Studiile clinice în acupunctură nu sunt prolifice doar în țările dezvoltate dar și în țări precum Brazilia și India, însă implementarea practicilor acupuncturii după standarde înalte încă mai are mult peste tot în lume.
Organizația Mondială a Sănătății recunoaște acupunctura ca practică validă. Iar colegiul de cercetători de la NIH (National Institutes of Health) a declarat: “…toate indiciile arată că studiile viitoare vor descoperi mult mai multe domenii de aplicare a acupuncturii. ”
Organizația Mondială a Sănătății a atribuit acupuncturii următoarele afecțiuni: dureri postoperatorii, grețuri din timpul sarcinii, a grețuri și vărsături asociate chimioterapiei și a durerilor dentare, cu foarte puține efecte secundare. Ajută, de asemenea, în cazul anxietății, al tulburărilor de panică și al insomniei. Pentru o listă completă de afecțiuni citiți și Ce boli tratează acupunctura.
Un consens din 1997 al National Institutes of Health (NIH) confirmă faptul că endorfinele și alte peptide eliberate în sistemul nervos central și periferic și inducerea de modificări în funcțiile neuroendocrine sunt legate de eficacitatea acupuncturii.
Cele mai multe dintre aceste afecțiuni sunt adesea adresate clinicilor de acupunctură, dar mai sunt încă multe cercetări de făcut, deoarece se pare că acupunctura este eficientă pentru mult mai multe boli, așa cum demonstrează un număr mare de studii de cercetare și meta-analize care nu sunt enumerate aici, care conduc la concluzii promițătoare, în ciuda prezenței unor defecte metodologice în ceea ce privește standardele statistice internaționale actuale.
Este interesant faptul că afecțiunile enumerate mai sus transcend clasificarea sistemelor de organe și diferitele specialități ale medicinei convenționale occidentale, reflectând foarte bine dimensiunea holistică a abordării tradiționale. Diversificarea uimitoare a aplicațiilor acupuncturii este în sine demnă de cercetări suplimentare.
Se propune aici ca aceste analize actualizate să servească drept bază pentru construirea unui discurs omogen pentru public cu privire la viziunea actualizată a comunității științifice internaționale asupra practicii acupuncturii. Astfel, primele două analize (1 și 2) menționate aici sunt probabil cele mai importante de înțeles pentru a menține un discurs științific actual despre practica acupuncturii:
- Acupunctura se practică prin mai multe tipuri de acupunctură, cu propriile efecte fiziologice. În cazul în care oricare dintre tipuri prezintă efecte semnificative din punct de vedere clinic, acupunctura în general are probabil un rol în tratarea afecțiunii studiate. Astfel, nu se poate spune că acupunctura tradițională este ineficientă dacă eficacitatea sa este similară cu cea a grupului de control ceea ce ar invalida mai multe studii care au condus la concluzii negative despre practica acupuncturii.
- Auzim adesea că eficiența acupuncturii este echivalentă cu cea a unui placebo. S-a demonstrat că placebo este nesemnificativ din punct de vedere clinic. Prin urmare, orice eficacitate constatată în tratamentul prin acupunctură se datorează valorii intrinseci a tratamentului prin acupunctură și nu poate fi explicată prin vechile concepții ale efectului placebo.
Ceea ce ar fi interesant de dezvoltat în cercetarea clinică în cele din urmă: să se demonstreze care tratamente de acupunctură ca atare sunt cele mai eficiente în funcție de diagnosticul diferențial al medicinei orientale și de diferitele variații ale tehnicilor pentru a ajunge la aceleași orientări terapeutice.
Acestea sunt elemente care trebuie monitorizate pentru a asigura o metodologie transparentă, dar care nu pot fi statice, deoarece, în unele cazuri, tratamentul poate aborda terenul înaintea sindromului. Astfel, s-ar putea crea eventual un grup tratat simptomatic în auriculoterapie, unul conform diferențialului chinezesc, altul conform abordării abdominale japoneze etc.
Cu alte cuvinte, următorul pas în cercetare, acum că acupunctura a fost re-validată din mai multe puncte de vedere în paradigma științifică actuală, ar fi dezvoltarea studiului clinic al acupuncturii în propriul domeniu de expertiză, adică în modalitățile sale terapeutice specifice și diversificate.